Aurelia Badiur este unul dintre oenologii care și-au construit parcursul profesional între două lumi viticole diferite, dar la fel de fascinante: România și Franța. Cu studii de specialitate la Reims, Bourgogne și Bordeaux și experiență acumulată în crame de renume precum Château Montrose și Château Angélus, ea privește vinul printr-o combinație de rigoare tehnică, curiozitate și respect pentru terroir.

Astăzi, Aurelia lucrează ca oenolog consultant independent și colaborează cu producători care își doresc să își valorifice cât mai bine identitatea și potențialul. Crede că nu există rețete universale în vinificație și că fiecare regiune trebuie înțeleasă și abordată în funcție de propriile caracteristici.

Am discutat cu Aurelia despre diferențele dintre România și Franța, provocările cu care se confruntă industria vinului, relația noilor generații cu această băutură și despre pașii pe care vinul românesc trebuie să îi facă pentru a deveni mai vizibil pe scena internațională.

Ai studiat și lucrat atât în România, cât și în Franța, inclusiv în regiuni și domenii viticole prestigioase. Cum ți-au influențat aceste experiențe diferite filosofia și abordarea în vinificație?

Experiențele mele în regiuni atât de diverse m-au învățat, înainte de toate, să mă dezvăț de protocoale absolute. În oenologie nu există rețete universale; fiecare proiect, fiecare regiune și fiecare terroir sunt unice, iar ceea ce funcționează perfect într-un loc nu se va repeta niciodată identic în altul.

Filosofia mea se bazează pe o curiozitate permanentă și pe o cultură a întrebării: „De ce facem acest lucru și nu altul?”. Fiecare acțiune din cramă sau din vie trebuie studiată, analizată și adaptată prin soluții actuale, nu aplicată mecanic. În plus, am înțeles că prevenția este adevărata cheie a succesului. În loc să corectăm greșeli, anticipăm riscurile prin rigoare și respect față de strugure, ghidând vinul spre cea mai pură expresie a locului din care provine.

Care sunt principalele diferențe pe care le-ai observat între industria vinului din România și cea din Franța, atât la nivel de producție, cât și de mentalitate a producătorilor și consumatorilor?

Principala diferență rezidă în profunzimea rădăcinilor și în dinamica evoluției. În regiuni precum Bourgogne sau Bordeaux, vorbim despre o cultură străveche, unde acel savoir faire se transmite organic, din generație în generație. Însă, ceea ce este cu adevărat fascinant acolo e că, în ciuda unei baze istorice extrem de solide, producătorii nu se plafonează. Ei cercetează continuu, se adaptează și evoluează în căutarea perfecțiunii, fiind conștienți că întotdeauna este loc de mai bine. Tradiția nu îi blochează, ci îi propulsează.

În România, din punctul meu de vedere, încă lucrăm la construirea acestei baze solide de savoir-faire. Am importat tehnologii și tehnici moderne din afara țării , ceea ce a fost un pas necesar, dar acum ne aflăm în etapa în care trebuie să depășim simpla imitare. Provocarea noastră actuală este să ne definim originalitatea fiecărei zone și să învățăm să ne adaptăm tehnicile la propriile noastre nevoi, la specificul regiunilor și la caracterul soiurilor noastre autohtone. Trebuie să trecem de la "cum se face în altă parte" la "ce funcționează cel mai bine aici".

Cum ai descrie stilul tău de vinificație? Ce elemente consideri esențiale pentru a crea un vin autentic și expresiv pentru terroir-ul din care provine?

Stilul meu de vinificație este, paradoxal, unul foarte simplu, dar în același timp extrem de complex. Am investit și continui să investesc foarte mult timp în a stăpâni întregul spectru de posibilități tehnice și științifice, tocmai pentru a putea alege și adapta cea mai potrivită soluție în funcție de context sau de problemă.

Teoria mea este că stilul unui vin se naște în vie și în zona din care provine. Trebuie să selectăm parcelele și momentul optim de recoltare cu o asemenea precizie, încât intervenția noastră în cramă să fie minimă. Fie că ne dorim un vin varietal, un vin fresh sau un vin gastronomic, abordarea pornește diferit încă din vie, iar tehnicile de vinificație ulterioare vor fi complet diferite. Pe lângă asta, sunt un om care va aborda intervențiile pe parcurs, degustând și urmărind evoluția la fiecare etapă. Niciodată nu voi da o rețetă, pentru că ea nu va funcționa.

Un exemplu concret în acest sens este pasiunea mea pentru extracția de culoare și compuși fenolici la vinurile roșii, o zonă în care protocoalele fixe eșuează lamentabil. Am învățat această măiestrie în Saint-Estephe, o regiune cu un potențial fenolic considerabil, mai exact la Château Montrose. Acolo am înțeles că secretul unei extracții perfecte, suficientă, dar fără a cădea în exces, se bazează pe decizii luate analitic, dar ghidate în primul rând de degustare. Evaluând vinul zi de zi, adaptezi tehnicile de extracție în timp real, nu după un manual.

Consumul de vin este într-o perioadă de transformare la nivel global. Cum vezi evoluția pieței în următorii 5 ani și care sunt cele mai mari provocări pentru producători?

Sectorul vitivinicol global traversează, fără îndoială, o perioadă de transformări profunde. Pe lângă schimbările climatice evidente, care ne obligă deja să ne schimbăm tehnicile în vie și în cramă și să implementăm soluții noi, ne confruntăm și cu o diminuare vizibilă a consumului de vin la nivel mondial. Totuși, eu privesc aceste provocări ca pe un catalizator care va schimba industria într-un mod pozitiv. În următorii cinci ani, vor rezista și vor prospera doar cei care vor ști să se adapteze rapid, dar se vor găsi și căi complet noi de a atrage consumatorii.

Cred că o mare parte din criza actuală vine din faptul că, timp de decenii, nevoile reale ale consumatorilor au fost ignorate. Industria oferea adesea ceea ce dorea ea să producă, nu ceea ce piața cerea. Astăzi, vedem modele de business de succes care funcționează tocmai pentru că au avut curajul să se adapteze și să asculte publicul.

Un exemplu elocvent în acest sens este succesul țărilor din Lumea Nouă. Ele au înțeles că Lumea Veche propunea uneori vinuri excelente, dar cu o filosofie mult prea dificil de înțeles, accesibile doar unui public limitat de cunoscători. Noii jucători au spart tiparele: au venit pe piață cu vinuri extrem de fructate, curate, lejere și, mai ales, cu etichete care descriu direct și pe înțelesul tuturor conținutul sticlei. Noua generație de consumatori nu mai este interesată să memoreze clasificări rigide sau regiuni obscure; tinerii sunt conduși de simplitatea alegerii și de plăcerea oferită pe moment, iar producătorii trebuie să le ofere exact această experiență fără efort.

Generațiile tinere au alte obiceiuri de consum decât generațiile anterioare. Ce crezi că trebuie să facă industria vinului pentru a rămâne relevantă și atractivă pentru consumatorii din generațiile Millennials și Gen Z?

Pentru a rămâne relevantă în ochii generațiilor Millennials și Gen Z, industria vinului trebuie, înainte de toate, să renunțe la acea "usturime în stil", la acea rigiditate, prețiozitate și elitism care mai mult intimidează decât atrag. Vedem astăzi o reorientare masivă a tinerilor către alte tipuri de băuturi, cum sunt cocktailurile, cidrul sau berile artizanale, dintr-un motiv foarte simplu: acele produse sunt pe înțelesul lor, sunt comunicate relaxat și sunt asociate cu un stil de viață dinamic, nu cu un examen academic de cultură generală. Dacă vinul rămâne blocat într-un discurs rigid, riscă să piardă definitiv contactul cu noul public. Tinerii vor o comunicare directă, vizuală și integrată în universul lor digital.

Un exemplu real și extrem de puternic în acest sens este fenomenul e-commerce-ului din China, prin intermediul platformei Douyin (versiunea chineză a TikTok). Acolo, vinul nu se mai vinde prin fișe tehnice lungi, ci prin sesiuni de live streaming ultra-dinamice. Un caz celebru este cel al starului NBA James Harden, care, participând la un live stream pe Douyin alături de un influencer local top-tier, a vândut 10.000 de sticle din propriul brand de vin în doar 5 secunde. Tinerii cumpără acolo pentru că vinul le este prezentat interactiv, ca o formă de divertisment și conexiune socială instantanee, fără bariere de limbaj.

Ai menționat interesul pentru colaborări cu crame românești. Ce te-ar motiva să te implici într-un proiect din România și ce tip de crame sau regiuni viticole te atrag cel mai mult?

Atât în viață, cât și în profesia mea, am o nevoie constantă de provocări și o curiozitate nativă care mă împinge mereu să explorez. Din acest motiv, ceea ce mă atrage cu adevărat pe piața din România nu sunt proiectele liniare, ci acele crame care caută mai mult decât crearea unui simplu vin; mă interesează partenerii care vor să dezvolte o viziune pe termen lung și o identitate stilistică puternică.

Însă, pentru mine, colaborarea perfectă înseamnă un schimb real de idei și filosofii. Eu vin într-un proiect ca să completez echipa existentă, nu ca să înlocuiesc ceva ce funcționează deja sau să impun un concept elitist, rupt de realitate. Deschiderea echipei din cramă către idei noi este esențială. Nu sunt consultantul care trimite foi cu protocoale rigide de la distanță. Viziunea mea implică o susținere activă și o prezență fizică, 100% implicată în proces. Vreau să fim parteneri de dialog, să punem critic sub semnul întrebării acțiunile noastre pentru a evolua, păstrând ce este bun și oferind valoare reală, adaptată fiecărui *terroir* în parte.

Dacă ar fi să alegi un singur soi românesc și un singur soi internațional care îți reprezintă cel mai bine gusturile și viziunea asupra vinului, care ar fi acestea și de ce?

Dacă ar fi să aleg un soi de la noi, aș alege fără ezitare Negru de Drăgășani. Mă fascinează pur și simplu când îl vinific. Mi se pare un strugure cu un potențial uriaș, care merită explorat mult mai mult în România. Are o structură fenolică excelentă, ceea ce îți permite ca oenolog să te joci cu tehnicile de extracție pentru a-i găsi echilibrul perfect în cramă. Profilul lui de arome este foarte complex, de la fructe negre proaspete până la nuanțe condimentate, iar prospețimea lui naturală îl face extrem de interesant. Este un soi de-al nostru care merită cu adevărat să fie cunoscut în toată lumea.

Din soiurile internaționale, m-am îndrăgostit iremediabil de Pinot Noir. Este un soi dificil, pretențios și greu de înțeles. Am avut însă norocul ca, în perioada în care am lucrat în Bourgogne ca oenolog consultant, să-l urmăresc pas cu pas alături de o echipă minunată de specialiști, pe diverse tipuri de sol și parcele, văzând în același timp și exemple din afara Franței. Această experiență m-a învățat că Pinot Noir este prin excelență soiul terroir-ului, al locului din care provine, și nu al oenologului. Ca oenolog, nu trebuie să-ți impui dorințele sau să forțezi tehnica în fața lui. Rolul tău este doar să-l îngrijești, să preîntâmpini problemele și să-i conturezi calitățile, lăsând terroir-ul să vorbească în pahar. Alături de colegii mei din Bourgogne, am văzut câte fețe poate avea acest soi: de la vinuri lejere și pline de fruct, până la cele mai complexe, profunde și longevive vinuri din lume.

Cum vezi astăzi nivelul calitativ al vinurilor românești și care consideri că sunt punctele forte care diferențiază România pe scena internațională a vinului?

În ultimii ani, se vede o evoluție calitativă remarcabilă a vinurilor în România, existând deja un demers tot mai clar către promovarea soiurilor autohtone și schimbări stilistice moderne, orientate mult mai bine către dorințele consumatorilor. Totuși, cred că pasul următor trebuie să fie o orientare mult mai curajoasă și originală către regiuni și identitate proprie.

Ca să reușim să ne remarcăm pe piața internațională, trebuie să înțelegem o realitate simplă: piața globală este deja supraaglomerată de vinuri generice, simple și fără nicio personalitate, făcute din acele soiuri ultra-cunoscute pe care le găsești peste tot. Lumea nu mai caută doar un vin corect tehnic, ci este dornică să descopere originalitatea altor țări și regiuni. Consumatorii de afară nu vor cumpăra un vin generic din România doar pentru că este bătut la preț; ei au deja zeci de alte opțiuni. Ei vor să înțeleagă de ce acel vin vine de la noi, ce îl face unic și diferit.

Mult timp am mers pe un model de copy-paste după stiluri internaționale, însă nu are niciun sens să ne concurăm cu marile regiuni ale lumii la ele acasă, pentru că nu le vom putea face mai bune decât le fac ei. Șansa noastră este să fim unici în ceea ce oferim, să ne asumăm identitatea și terroir-ul nostru. Doar așa ne vom găsi un loc stabil pe piața mondială și vom putea deveni cu adevărat relevanți

Ce ar trebui să facă industria vinului din România pentru a deveni mai vizibilă și mai apreciată la nivel global? Este vorba mai mult despre marketing, educație, identitate sau despre altceva?

Este o combinație între identitate și coerență. România are vinuri bune și o diversitate uriașă de soiuri autohtone, dar la nivel global lumea nu ne cunoaște o identitate clară. Nu putem concura pe piețele externe doar prin preț sau copiind stiluri internaționale.

Cred că primul pas este să ne definim clar punctele tari și să ne promovăm împreună, ca țară, nu doar ca branduri izolate. Marketingul este esențial, dar el trebuie să vină în completarea unei identități solide: să arătăm ce avem unic, soiurile noastre, terroir-ul nostru, și să menținem o calitate constantă de la un an la altul. Educația este la fel de importantă, atât în interiorul țării, pentru a crește exigența pieței locale, cât și în afară, explicându-le cumpărătorilor internaționali povestea și specificul vinului românesc.

Dacă priveștii înainte, peste 20 de ani, cum crezi că va arăta lumea vinului? Ce tendințe vor defini viitorul și ce rol poate juca România în această evoluție?

Peste 20 de ani, lumea vinului va fi profund marcată de schimbările climatice și de tehnologizare. Vom vedea o adaptare majoră în tehnicile de viticultură: mutarea plantațiilor spre zone mai înalte sau mai răcoroase, gestionarea mult mai atentă a apei și o trecere naturală spre practici cât mai sustenabile și ecologice, pentru că publicul va cere tot mai multă transparență. De asemenea, stilul de consum se schimbă deja, se caută vinuri mai proaspete, mai echilibrate, cu un nivel de alcool mai ponderat.

România are un potențial uriaș în acest viitor dacă știe să anticipeze aceste schimbări. Avem zone viticole cu climă încă favorabilă și o flexibilitate pe care regiunile rigide din punct de vedere legislativ din vestul Europei nu o au. Dacă investim de pe acum în cercetare, în tehnologie modernă de cramă și în protejarea resurselor naturale, România poate deveni un jucător extrem de competitiv și un exemplu de adaptare pe harta mondială a vinului.

Alina Iancu

09/06/2026